Recâștigarea echilibrului și a propriocepției ajută pacientul cardiac să își recapete încrederea în mișcare și să tolereze efortul în siguranță.
După un eveniment cardiac, precum infarctul miocardic, recuperarea multor pacienți nu este limitată exclusiv de funcția inimii, ci de teama asociată mișcării. Chiar și atunci când starea medicală este stabilă, apare frecvent o reținere față de efort. Mișcările sunt făcute cu prudență, activitatea fizică este evitată, iar corpul ajunge să fie perceput ca fragil. Această teamă de mișcare este frecvent întâlnită după un eveniment cardiac și influențează direct modul în care pacientul se raportează la recuperare.
În timp, mișcarea ajunge să fie asociată cu riscul. Senzații normale care apar la efort, precum creșterea frecvenței cardiace sau a respirației, sunt interpretate ca semnale de alarmă. Ca urmare, pacientul începe să se miște tot mai puțin, nu pentru că nu ar putea din punct de vedere fizic, ci pentru că își pierde încrederea în propriul corp. Această evitare duce progresiv la scăderea condiției fizice, la alterarea echilibrului și la o senzație generală de nesiguranță în mișcare.
În recuperarea cardiacă, abordarea nu ar trebui să înceapă cu exerciții solicitante, ci cu recâștigarea controlului și a siguranței în mișcare. Propriocepția și antrenarea echilibrului au un rol important în acest proces, deoarece ajută pacientul să își perceapă din nou corpul, să își recunoască limitele reale și să înțeleagă ce tip de efort este sigur. Atunci când corpul nu mai este utilizat constant, precizia mișcării scade, iar senzația de instabilitate este adesea mai mare decât riscul real.
Lucrul cu exerciții de echilibru și cu platforme care permit controlul mișcării, precum Huber, poate facilita o expunere gradată la efort, într-un cadru sigur și predictibil. Exercițiile sunt dozate și adaptate, iar pacientul știe ce urmează, simte sprijin și are timp să se acomodeze cu solicitarea. Mișcarea nu este bruscă și nu este forțată, ci construită progresiv, astfel încât senzația de siguranță să crească, nu să scadă.
Pe măsură ce controlul corporal și echilibrul se îmbunătățesc, se modifică și relația pacientului cu propriul corp. Apare mai multă încredere în mișcare, iar efortul începe să fie perceput ca fiind gestionabil. Această schimbare este importantă, deoarece influențează direct aderența la programul de recuperare. Pacienții care se simt siguri în mișcare sunt mai consecvenți, mai implicați și mai dispuși să continue activitatea fizică pe termen lung.
Recuperarea cardiacă nu înseamnă doar exerciții efectuate corect sau parametri monitorizați. Înseamnă un pacient care își recapătă încrederea în corp și care are curajul să se miște din nou, fără teamă excesivă. Atunci când această încredere revine, recuperarea nu mai este percepută ca o obligație, ci ca un proces firesc, integrat în viața de zi cu zi.
La Prevent Institute, recuperarea cardiacă este abordată prin evaluare atentă, exerciții adaptate și reluarea mișcării într-un ritm care respectă capacitatea fiecărui pacient. Obiectivul nu este demonstrarea performanței, ci recâștigarea siguranței și a autonomiei, pas cu pas. De multe ori, recuperarea începe cu o discuție clară și cu un plan construit responsabil.
Autor: fizioterapeut Ana Jitaru
Referințe
- Anderson L. et al., Exercise-based cardiac rehabilitation for coronary heart disease, Cochrane Database of Systematic Reviews, 2016.
- Piepoli M.F. et al., European Guidelines on cardiovascular disease prevention, European Heart Journal, 2021.
- Lavie C.J. et al., Exercise and the cardiovascular system, Journal of the American College of Cardiology, 2019.
